Contes et chants

 

On trouvera dans cette page quelques contes et quelques uns des chants connus dans la région, et même à vrai dire dans la Corse entière. En effet, Marignana n'est guère un village de tradition de chant et de chanteurs (la paghjella notamment n'y a jamais réellement été pratiquée, et il en est de même dans les autres villages de la région par ailleurs), et il s'ensuit que la plupart des chants sont religieux et donc très répandus.

En ce qui concerne les contes, ne seront retranscrits ci-dessous que ceux qui ont laissé un proverbe ou un diction dans la région.

 

1) Les contes

  1 - Hè finitu u tempu chì Marta filava  
  2 - I Pristaticci  

2) Les chants sacrés

 
  1 - Diu vi salvi Regina  
  2 - Cantu à a Madonna (Sunate campane corse)  
  3 - Aiò ! Fratelli  

3) Chansons légères, poésies et chants connus

 
  1 - U Ninni Nanna (A Nanna d'Aitone)  
  2 - Neve  
  3 - O Matté di la Surella  
  4 - A Nanna di u Cuscione  
  5 - Barretta Misgia  
  6 - A Predica di a Rustaghja  
     

4) Chansonnettes et improvisations populaires

  1 - Petite improvisation pour l'élection du maire en 1995  
  2 - U Thermomètre (élections)  
     

 



 

1) les contes

 

Hè finitu u tempu chì Marta1 filava

1-l'usage traditionnel dit "Berta". Dès lors comment expliquer "Marta"? Peut-être que s'est produite l'aperture habituelle dans la région : "È>A", et que vu que le prénom "Barta" n'existe pas, il s'est transformé en "Marta"...
     
2-pridicà e lode : chanter les louanges

4-sò : ce, forme locale de  "ciò"

C’era una volta , in tempu di i Rumani, indì l’Antichità, una vichjarella chì stava à Roma è ch’ùn piantava à pridicà e lode2 di Nirone, l’impiratore crudele di quella epica, cunnisciutu pà e so malfatte in quantità è ch’elli ne avianu tutti u sbelu3.

Ma à a ritrosa di u parè ginerale è di sò4 ch’ellu cummandava u sennu5, e prighere di a vichjarella piuvianu senza stancià par issa rubaccia di Nirone.  

“Ch’ellu campi st’omu quì, o Signore, fate ch’ellu campi cent’anni è più !” a vichjarella ripitia sempre.

È fà è fà, veni vinendu quellu scilleratu di Nirone avia intesu parlà, par sente dì, di 'ssa vichjarella strana.

 « Comu ?! Si ne vurrà ride di mè, quessa ? U più ch’e aghju fattu opara in la me vita, hè quand’e' aghju tombu un ischiavu6 d’un colpu unvece7 di mettelu à u suppliziu… O tantu saraghju po divintatu troppu tennaru ?  » Nirone briunò in lu palazzu.

D'infatti, c’era da esse in collara : mentre ch’ellu s’aduprava à fassi mal vulè da tutti quanti dipoi sempre, quessa paria ch’ella u tinissi daveru!

Face chì pigliò è andede à truvalla, a vichjarella. Marta si chjamava.

 « Allora ! Chì sò ‘sse fole ! ‘Ce8 chì saristi sempre prighendumi u bè ! »

 « Iè, o Nirò, v’hanu dettu u veru. Anghji9 ghjornu, vi facciu una prighera. » Marta li disse.

 «È cumu hè chì tù mi teni ? Chì vene chì tù mi voli bè ? » li rispose Nirone, bellu cà stunatu.

“Ah, tenevi po, ùn vi tengu micca, manc’appena. Ma eiu ne aghju cunnisciutu impiratori. Aghju cunnisciutu à vostru missialu10. Ci arricava a paura. Un pocu di bonu quessu sì ! Dopu hè vinutu vostru babbu : niente cà u so nome ci dava u siscu ! Oramai ci sete voi : dopu u babbu è u babbone, u figliolu, ed hè sempre peghju ! Allora mi dicu ch’ellu hè megliu chì vo ci stiate voi, chì sì o nò à sapè quellu chì vinarà dopu cum’ellu sarà… » A l’avia detta franca è chjara, Marta.

À Nirone li piacia : a so riputazione era salva, ùn era turnatu mullaccone cum’ellu a cridia.

Ma si primurava quantunque Nirone di sò4 ch’ella avaria dettu a ghjente s’ella u vidia cusì cuntente11. Tandu fece neciu di piglià aria è li cummandò : 

« Allora quessa hè bella ! Ùn basta chì tù 'nsulti à mè è à babbu, ma in più ci ne hè ancu par missiavu !... Ma dimmi ghjà, sai filà ? » Nirone mughjò.

« Sicura ch’e sò filà… » Marta rispundì cù u tremulu in la voce.

« Allora hai da filà una corda trè ghjorni è trè notte !… E nuttate sane, senza rispiru. Ma attente : dov'esse12 bella è sicura13 a corda ! È avà, fà filendu ‘ssa corda chì mi ne voltu da quì à trè ghjorni, senz’altru ! »

 « Ò Vergine ! Povar’à mè ! Cumu mai mi riisciarà bè ?» Marta pinsò, acciaccata da u pinseri.

 È l’omi di Nirone l’inguantonu, a messenu davant’à u tilaghju è a 'nvitonu à cumincià a so faccenda subite subite.

È a tinta si messe à filà è à filà tant’è più… È a vardianavanu14 i sbirri di Nirone. Era vaitata14 a tosa, ùn la li facia à arreghjesi mancu una siconda par rifiatà.

Fatta fine, à u capu di trè ghjorni è trè notte, è doma da tanti i sforzi, e mani aggrancate, a tusarella ci surtia è a faccenda andava à tarmine15. Tandu ne ghjunse Nirone.

 « Allora à chì ne semu ? Issa corda, sarà compia ? » li dumandò.

 « Ié, ié, hè bella cà compia o Nirò... Minà16. » Marta li disse insignenduli u risultatu di u so straziu. Benchì fiacca, a vichjarella trimava da a paura.

 « Ebbè, spergu ch’ella sia bella soda13 a to corda ùn irrompe17 micca. Parchì tutti i palazzi chì tù pudarè cigne cù ‘ssa corda saranu toi ! Eccu par ringraziatti d’esse stata onesta cù mecu è d’avè palesu u to parè malgratu a paura. Cusì sia !» Nirone disse.

 « Quessa po allora !! Ùn la m’aspittava micca ! Par piacè o Nirò, lacatemi puru filà torna un suppulellu ! » Marta prigò. Si sintia u sullevu18 in la so voce.

 « Ahù ! Manc’à pinsalla ! HÈ FINITU U TEMPU CHÌ MARTA FILAVA !»

 È cusì lasciò u so dettu.

 

3-u sbelu : grande peur

5-u sennu : le jugement, le bon sens

6-un ischiavu : "schiavu", voir 3 7-unvece : au lieu de
8-'ce chì : contraction orale de "si dice chì"  
10-missialu : forme que l'on entends parfois pour "missiavu" 9-anghji : forme locale de "ogni" que l'on entend souvent, de même que "agni"
 
 
  11-cuntente : forme locale de "cuntentu"
12-dove : forme locale de "deve"

 

13-sicura/soda : solide

 

 

14-vardianà, vaità : formes locales de "guardianà" et "guaità"  
 

 

16-minà : forme locale de "mirà" : "fidiate, videte"

 

15-andava à tarmine : toucher à sa fin

 

 

17-irrompe : rompe, avec un -i- euphonique, voir 3

 

 

 
18-sullevu : soulagement
 

Remonter


 

 

 

 

I Pristaticci

 

 

Remarque : il y a une version plus longue qui fait intervenir Saint-Martin, et qui finit bien pour le berger.

 

1- cuntente : forme locale de "cuntentu"

2- sguasgi : forme locale de "quasi".

 

C’era una volta un pastore, bellu cuntente1 è pien d'orgogliu chì s’avia francu sguasgi2 tutta l’invirnata  tinendusi tutte e so pecure. A si cantichjulava, si vantava à più pudè. Si ne ridia di 'ssu mese di marzu ch’ùn la l’avia mancu fatta à arricalli i malanni cumè di solitu3. Chì di regula, di u mese di marzu si ne fidava omu pocu pocu :

« Mmarzu, cù le to sette barrette, da a mane à la sera, ne cambii sei è sette ! » Cusì dicia u dettu pupulare.

Face chì Marzu pigliò ombra di a furtuna di u picuraghju, tantu più chì 'ssu sfacciatu ùn la facia finita à sbaccunà è à schirzallu :

 

« Marzu, catarzu, figliolu d’un bugnone,

facciu l’agnelli tamant'è muntoni,

u brocciu tamant'è spurtoni »

Infine ch’à Marzu li vinia a stizza, era bellu più cà ch'ellu ùn ne pudia suppurtà. È pà u so ultimu ghjornu lampò a timpesta a più putente, a più forte, a più tarribule chì si pudia immaginà. Acqua à subissu, ventu da tutte e parte, neve, bufeghja4 pagna pagna ch’ùn si sarianu mancu visti i so propii pedi, tonu è lusine5 senza risparu. Compiu ch’ellu fù quellu sprifondu6, spuntò u sole è iscì u pastore da sott’à u so pilone, è tandu subitu ebb'ecculu chì partia à cuntà e so bestie : ùn ne mancava manc’una !

Alegru quantu mai, u pastore cuntinuava à stuzzicà à Marzu è à fà a sbaccata. Di 'sse scaccanate ne era sempre più techju Marzu, avia i bisci6 oramai chì avà era altru cà troppu. Ma li vinia pocu u tempu, pocu ci mancava ch’ella fussi compia a ghjurnata, è à momenti avia da scalà Aprile. Tandu à Aprile li fece sta dumanda par pruvà à ottene calchì ghjornu in soprappiù :

 

« Aprile gintile, u me fratellu,

prestamine dui cù unu ch’e' ne aghju,

ch’e' fia pente u falsu picaraghju »

 

U mese d’aprile ùn pudia ricusà ‘ssa dumanda di so fratellu, ma vulia tene u so prima7 ghjornu quantunque. Face chì u sole firmede altu è caldu a ghjurnata sana. Si cridia salvu u picuraghju. Ma i dui ghjorni dopu, basta !

L’ultima timpesta saria parsa un agnillucciu mansu attaccat'à questa ! Piuvia è ne falava da fà un mare, e saittate pichjavanu in tarra inghjalocu8, un fretu murtale ingutuppò tutti i circondi è u nivaghjone vistì piane è monti à mantellu. Falava l’aria à pezzi, sguasgi trannicava9 a tarra è paria chì nulla pudessi mai scappà à quellu sprifondu!

Eppuru, torna l’era andata bè à u pastore, è a fece franca. Ma sta volta cun ellu, c’era una pecura sola è a so mandria fù tutta spiantata. È cusì fù punitu d’esse statu cusì arditu.

Da tandu, sò chjamati I PRISTATICCI ‘ssi ghjorni quì, è ‘ce10 ch’accorre à sfidassi di i prima7 ghjorni d’aprile, chì suvente volta marzu !

 

 

 

3- u solitu (só-litu) : l'habitude

   
   
   

 

4- a bufeghja : le brouillard.

6- sprifondu : tempête très forte qui détruit et emporte tout. 5- e lusine (lu-sine) : les éclairs.
   
   
   
7- prima : premier. "prima" est invariable dans la région.  
   
9- trannicà : trembler, vasciller. 8- inghjalocu : partout.
   
  10- 'ce chì : contraction de "si dice chì"

 

Remonter


2) les chants sacrés

 

 

 

Diu vi salvi Regina

 

 
Chant religieux créé en Italie par Francesco de Geronimo vers 1675. Choisi pour hymne national lors de l'assemblée (cunsulta) qui s'est déroulée à Corte le 30 janvier 1735, du fait de la proclamation de l'indépendance de la Corse et de son placement sous la protection de la Vierge Marie.  Il y aurait eu un changement dans la dernière strophe en langue corse : "nemici nostri" aurait été mis à la place de "nemici vostri", mais selon l'historien Paul Silvani, cette modification  avait  déjà été faite auparavant dans le texte italien.

Diu vi salvi Regina,
E madre universale.
Per cui favor' si sale,
Al Paradisu.
Per cui favor si sale,
Al Paradisu.

Voi siete gioia è risu,
Di tutti i scunsulati,
Di tutti i tribulati,
Unica speme.
Di tutti i tribulati,
Unica speme.

Voi da i nemici nostri,
A noi date vittoria
E poi l'Eterna gloria
In Paradisu.
E poi l'Eterna gloria
In Paradisu.

 

La légende dit que ce chant fut créé par un berger niolin, Sauveur Costa, dans la chapelle Saint-Marc à Corscia le 25 avril 1720. La version entière compte 7 strophes.
 
   
   
   
   
   
   
   
   
   
 

Le voici chanté pour la messe de la Sainte-Marie, le 15 août 1997, en l'église de Marignana:

Diu vi salvi Regina (MP3, 928 Ko)

 

 

Remonter


 

 

 

 

Cantu à a Madonna

 

 
 Chant écrit par Monseigneur Casanova.

 

Sunate campane corse,
Sunate in alegria,
Cantate o ghjesge* corse,
Per a Vergine Maria

Sunate campane corse,
Ùn stanciate di cantà,
Sunate campane corse,
Per a nostra Umanità.

Di a fede u rampale,
Chi fideghja la marina,
Bellu tempu o tempurale,
ci prutegi o Regina.

 

 
* : ces mots ne correspondent pas à la version originale, mais le plus souvent ce chant est ainsi repris à Marignana.
 
 
 
 
Voici un enregistrement de ce chant lors de la messe du 27 juillet 2008 en l'église de Marignana.

Cantu a Madonna (MP3, 563 Ko)
 

 

Remonter

 


 

 

 

Aiò ! Fratelli

 

 
 

 

Aiò ! Fratelli camminemu tutti inseme
A strada hè longa, a notte s'apre.
Populu sceltu, populu di battizzati
Semu le petre, semu la ghjesgia.

(ripigliu)


Tù Signore sè la luce è sè la gloria
Ci cunduci nant'à a strada di la vita.

Tù Signore sè lu focu è sè la forza
È ci porta versu u sole di l'amore.

Sè surgente d'acqua fresca chì disseta
Sè la gioia chì metti par istrada.

Sè lu soffiu è sè lu Spiritu Santu
Dacci forza, dacci core è dacci luce.

Senti u cantu di a Corsica cristiana
Chì ti prega è chì crede è chì spera.

 

 
     

 

Remonter

 


 

3) Chansons légères, poésies et chants connus

 

 

 

U Ninni Nanna

 

 
Voici une berceuse très connue écrite par Dominique Antoine Versini, dit Maistrale, vers les années 1920-1930.

 

 

Stu bambinellu
Hè natu in Aitoni ;
Quand'ellu hè grande
Purtarà li calzoni.
Dormi, dormi, u me zitellu,
Chì purtarè lu cappellu.

O culumbucciu,
Figliol' di la mammona,
Par tè si tesse
A più bella canzona.
O caru di la minnanna,
Fà lu ninni è fà lu nanna.

Vistu aghju un topu
Chì balla in la so tana
Ed un lumbricu
Chì beie à la funtana.
Quandu l'agnillucciu intisgia
Ti faremu la camisgia.

U babbarellu
Di questu lu tisoru,
Dipoi l'alba
Hè andatu à lu lavoru.
Dormi chì, cù a manu piena,
E frittelle ti sumena.

Un sonnu d'oru
Fà puru in le pannelle;
È par fà ride
E pecure è l'agnelle,
Quand'ellu spunta lu fiore
Sii prontu à fà l'amore.

Cunnoscu un grillu
Chì salta à la ritrosa
È una lumaca
Chì vole esse a so sposa.
Quandu avaremu i dinari
Ti faremu li calzari.

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
     

 

Remonter

 


 

 

 

Neve

 

 
Poésie écrite par Jacques Toussaint Versini, qui était instituteur, publiée dans A Cispra en mars 1914 sans la dernière strophe qui a été ajoutée après dans l'anthologie de Matthieu Ceccaldi en 1973, et dans celle de Hyacinthe Yvia-Croce en 1987, avec l'aide d'anciens élèves de Jacques Toussaint Versini. Il l'enseignait à ses élèves, et donc plusieurs la connaissait par coeur, même bien plus tard.

 

 

I grataghji fulighjinosi
Anu le so faldette bianche
E fate, ch’ùn sò mai stanche,
L’anu fatti cusì pumposi
I grataghji fulighjinosi !

I licciaconi è li pulloni
L’hà vistuti tutti lu ventu
Di causgiulelle d’argentu.
Sbacuneghjanu da ricconi
I licciaconi è li pulloni !

U sole hè spentu. U celu piegne.
Più tarra. Più monti. Più machja.
Un nuvulu di corbi grachja.
Malacci à ch’ùn hà ghjuntu legne !
U sole hè spentu. U celu piegne.

Neva, neva, è neva fiori !
Di biancu s’impanna lu mondu,
Bellu granu sarà più tondu
Pà i buiaghji è li pastori.
Neva, neva è neva fiori !

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
     

 

Remonter

 


 

 

O Matté di la Surella

 

 
Voici un vocero connu partout en Corse. Les gens le connaissent encore, mais pas forcément entièrement.

 

 

O Matté di la surella,
Di u to sangue preziosu
N'anu lavatu la piazza,
N'anu bagnatu lu chjosu.
Ùn hè più tempu di sonnu,
Ùn hè più tempu di riposu.

Or chì tardi, o Cecc'Antò ?
Ordili trippa è budelli
Di Ricciottu è Mascarone,
Tendili tutt'à l'acelli.
Oh ! Ch'un nuvulu di corbi
Li spolpi carne è nudelli.

O Dumè, lu me cucinu,
Armati, fanne un spavechju
Chì si sò spachjati in piazza.
Anu dettu chì sè vechju
E à minacce di donne
Ùn li porghjenu arechja.
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Remonter

 


 

 

A Nanna di u Cuscione

 

 
La Nanna (berceuse) di u Cuscione est connue dans toute la Corse, évidemment pas toujours entièrement.

Il est bon de noter que la version originale est écrite dans un parler du sud de la Corse, où -ll- se prononce de manière spéciale : de nos jours on écrit -dd- (beddu, baddata,...) mais cela ne correspond pas exactement à ce que l'on entend è il y a eu plusieurs écritures pour ce son. Citons -dh- (Monseigneur della Foata) qui était sûrement  l'écriture la plus appropriée, l'écriture -dr- a également eu corus.

Il s'ensuit que dans de nombreuses localités, même en Haute-Corse et dans les parties de Corse-du-Sud où l'on dit -ll- (bellu, ballata,...), les gens récitent la nanna di u Cuscione avec -dr- : zitedra, nannaredra,...

D'autres en revanche font l'adaptation eux-mêmes et la récitent dans leur parler, comme c'est le cas pour cette version-ci. Mais on voit malgré tout gunnedru : en fait le mot gunnellu n'existe pas (ou plus ?) dans la région, et il a donc été laissé tel quel.

 

 

In li monti di Cuscione
C'era nata una zitella,
È la so cara mammona
Li facia la nannarella.
È quand'ella l'annannava
Stu talentu li prigava :

"Addrumentati par pena
Aligrezza di mammona,
Ch'aghju da allistì la cena
È da cosge li piloni
Pè u to tintu babbarellu
È pè li to fratilloni.

Quandì vo sarete grandi
Vi faremu lu vistitu
La camisgia, lu gunnedru
È l'imbustu ben guarnitu
Di stu pannu sfinazzatu
Chì si tesse à Curtichjatu.

Vi daremu lu maritu
Allivatu à li stazzali,
Un billissimu partitu ;
È sarà lu capurali
Di li nostri muntagnoli
Picuraghji è capraghjoli.

Quandì andarete spusata
Purtarete li frineri,
N'andarete incavalciata
Cun tutti li mugliaccheri,
Passarete insannicciata
À caramusa imbuffata.

Lu sposu n'andrà davanti
Cù li so belli cusciali ;
Vi saranu tutti quanti
Li so cugini carnali.
A la zonza di tavera
Vi faranu la spallera.

Quand'arrivat'à lu stazzu
Duve aveti poi da stane
Surtarà la suciarona
È vi tuccarà la manu
È vi sarà prisintatu
Un tinellu di caghjatu.
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Remonter

 


 

 

Barretta Misgia

 

 
Voici une autre chansonnette connue dans toute la Corse.

Barretta misgia bella incalfata
Cù la me pippa sempre imburrata,
Scurnichjulendu quì è culà
Portu le capre à pasculà.

Barretta misgia annant'à l'arechja,
Cù lu pilone è la sacchetta,
È lu me cane, u pidiolu
Pasciu le capre per Niolu.

Ghjuvan Martinu me fratellu
Si n'hè partutu pè lu battellu,
Sta mane in Francia si n'hè andatu
Ind'un'usina impiegatu.

Ma preferiscu le campagne,
È l'aria pura di le muntagne,
Puru lu chjostru possu spazzane
ch'esse impiegatu à l'arsanale.

U latte biancu, un casgiu frescu,
Un bellu brocciu cù lu caprettu,
Ne campa tutta la me famiglia
Di l'impiegati ùn aghju invidia.

E' sò Francescu u spinsiratu
Sempre cuntente, mai prissatu.
Cù lu me cane, u pidiolu
Curu le capre per Niolu.

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Remonter

 


 

 

A Predica di a Rustaghja

 

 
Poésie giocosa écrite par Monseigneur della Foata, ma largement diffusée oralement autrefois, et toujours connue par bribe dans les villages. Il n'est pas question ici de la reproduire entièrement.

Simone u cioncu
Circava in la flicaghja.
Ghjunghje lu prete,
"O Prete, ùn vò più in piaghja.
- È parchè, lu me Simone ?
- Aghju persu a me rustaghja.
- Lascia fà, lu me cumpare,
Vogliu fà trimà l'altare."

"Fratelli mei,
s'hè persa una rustaghja.
Chì l'hà la rendi;
L'hà trova in la flicaghja ;
O rinditela dumane
Sinnò, boie ùn si ne impiaghja !
O sintite ciò ch'e' dicu
O sinnò vi maladicu !

"Una rustaghja
Si sà quant'ella costa ;
Ci vol carbone
È farru bell'apposta ;
È ci vol meza ghjurnata
Par avella ben cumposta ;
Dunque, ditela à u patrone :
A rustaghja hè di Simone".

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Remonter

 


4) Chansonnettes et improvisations populaires

 

 

 

 Petite improvisation pour l'élection du maire en 1995

 

 
Voici une courte improvisation faite à l'occasion des élections municipales de 1995. Tous n'avaient pas pu entendre l'improvisation, et donc il a été demandé qu'elle recommence.

 

Première version :

... lu stututore,
Ma noi pà lu nostru merri,
Emu sceltu un duttore.
Un duttore di valore,
chì si chjama Salvadore.

Seconde version :

Avianu la stututrice,
Anu pigliatu u stututore,
Ma noi pà lu nostri merri,
Emu sceltu un duttore.
Un duttore di valore,
Chì si chjama Salvadore
.

 

 
 

Première version (MP3, 251 Ko)

Seconde version (MP3, 295 Ko)

 

 

Remonter

 


 

 

U Thermomètre

 

 
Le Thermomètre est une chansonnette locale, faite à l'occasion d'une élection. Elle a été composée par Dominique Sandri.

U thermomètre hè un istrumentu ch’hè vindutu è guarantitu,
L’hanu fabricatu apposta par quelli di u contrapartitu.

Oh hi, oh la, cumpratevi un thermomètre !
Oh hi oh la è fateuvi cullà !

Noi l’avemu à trentasette, voi l’avete à quarantunu,
Pigliate stu thermomètre è fateuvi cullà in culu !

Oh hi, oh la, cumpratevi un thermomètre !
Oh hi oh la è fateuvi cullà !

U s’hà messu una arrabbiata è hà dettu « ohimé, sò persa ! »
Marcava quarantasette, u s’avia messu à a traversa !

Oh hi, oh la, cumpratevi un thermomètre !
Oh hi oh la è fateuvi cullà !

Pigliate stu thermomètre, mittitelu in la bambace,
Parchì s’o’ ùn ci vecu male, ùn v’hà più da dà sciappate

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Remonter