(IN CUNCIPIMENTU)
NB : a prisenza di a stella * à u principiu d'un paragrafu vole dì ch'ella ci hè una sfarenza cù ciò chì si trova in lu dizziunariu di Ceccaldi. Ùn ci saranu micca quì i tempi cumposti.
Summariu
I) u prisente indicativu | ||
II) l'imparfettu indicativu | ||
III) u futuru indicativu | ||
IV) u cundiziunale | ||
V) u prisente sughjuntivu | ||
VI) l'imparfettu sughjuntivu | ||
VII) l'impirativu | ||
a) Eccu u prisente indicativu di i verbi irrigulari. E so irrigularità cuncernanu soprattuttu stu modu è stu tempu. Ma ci ne hè dinò une poche par l'impirativu è u sughjuntivu prisente.
I dui ausiliari sò : esse è avè.
participii passati (à u maschile):
esse : statu | sapè : sappiutu o saputu | |
avè : avutu, o certe volte utu | vulè : vugliutu o vulsutu | |
andà : andatu | vede : vistu | |
pudè : pudutu o pussutu | valè : valutu o valsutu | |
stà : statu | deve : duvutu | |
dà : datu | dì : dettu | |
fà : fattu |
I participii passati di i verbi di u prima gruppu si facenu sempre cù l'aghjuntu di -TU à a fine, francu uni pochi di verbi ch'anu un infinitivu cortu (da vede e particularità di u parlatu di Marignana da cunnosceli issi verbi)
b) i verbi di u prima gruppu sò quelli chì si compienu cù -à. E tarminazione sò queste :
-u | ||
-i | ||
-a | ||
-emu | ||
-ate | ||
-anu |
E tarminazione fermanu e listesse, ma certi verbi piglianu à a prima parsona singulare di u prisente indicativu (è da tandu à tutte e parsone di u prisente sughjuntivu) una lettara -G- frapposta da mez'à l'ultima cunsunante è a tarminazione di u verbu.
Si pruduce quand'ì u verbu à l'infinitivu prisenta sta succissione quì : " vucale+(N o R o L)+ vucale ". Da nutà chì postu chì u -D- intarvucalicu si prununcia R in lu rughjone, si face ancu cù a succissione " vucale+(D)+ vucale ".
Da nutà dinò un' accizzione cù u verbu "sarrà", chì viaghja di a listessa manera puru avendu dui R.
Altri verbi sò cunghjucati cù l'aghjuntu di -EGHJ- da mez'à l'ultima cunsunante di u verbu è a tarminazione (chì ferma a listessa) à tutte e parsone di u prisente indicativu for' di a prima è a siconda di u plurale, è dinò à u sughjuntivu prisente.
U più sti verbi sò :
- quelli chì currispondenu à una parolla sguillula, ci hè à dì ch'una di e parsone di a cunghjucazione à u prisente indicativu saria "listessa" à una parolla sguillula. Esempiu : dubità è dubitu (du-bitu), sunnià è sonniu (so-nniu), ...
- quelli chì currispondenu à un verbu chì l'hà aghjustatu omu un suffissu fraquintativu o altru (calcicà, stampità, schirzigà, ...)
Ci sò l'accizzione (suminà, fidià, ...)
Certi verbi accettanu e duie manere, quella quand'ellu s'aghjusta -G- è quella quand'ellu s'aghjusta -EGHJ-, cum'è suminà.
I verbi fidià è carrià sò spiziali è si cunghjucanu cusì, ci hè à dì ch'ella vene cacciata a -i- innanz'à a -à finale :
c) I verbi di u sicondu gruppu sò quelli chì si compienu cù -e à a fine (micca -sce). E tarminazione cambianu pocu :
-u | ||
-i | ||
-e | ||
-emu | ||
-ite | ||
-enu |
Cum'è pà i verbi du prima gruppu e succissione " vucale+(N o R o L)+ vucale " volenu un infissu -G- da mez'à l'ultima cunsunante di u verbu è a tarminazione. Ist'infissu si ritrova à u prisente sughjuntivu (à ogni parsona).
Viaghja dinò cusì cù -D- postu ch'ista lettara si dice -R- in lu rughjone.
Ci hè dinò un' accizzione cù "corre" chì piglia un infissu -G- anch'ellu.
d) I verbi di u terzu gruppu si compienu cù -SCE-. Sò scumpartuti in duie catigurie : quelli chì compienu cù -ISCE- è quelli chì compienu cù -SCE-.A sola sfarenza hè chì à a siconda parsona plurale, quelli in -ISCE- piglianu una tarminazione "accurtata" -ite. Francu ind'istu casu, e tarminazione sò :
-u | ||
-i | ||
-e | ||
-emu | ||
-ite | ||
-enu |
U verbu "cunnosce" hè particulare in quant'ellu cambia una lettara (vale à dì chì u -o- di cunnosce diventa -i-) quand'ellu "s'allonga".
a) Ùn ci hè micca irrigularità à l'imparfettu indicativu, for'di i verbi "esse" è "dì":
b) Pà i verbi di u prima gruppu, ci vole à caccià u -à finale è à rimpiazzallu da e tarminazione chì suvetanu:
-ava ou -avu | ||
-avi | ||
-ava | ||
-avamu | ||
-avate | ||
-avanu |
c) Pà i verbi di u sicondu gruppu, accorre à caccià u -e finale è à rimpiazzallu da :
-ia ou -iu | ||
-ii | ||
-ia | ||
-iamu | ||
-iate | ||
-ianu |
d) pà i verbi di u terzu gruppu, hè sguasgi listessa : si caccia u -e finale è u si rimpiazza da :
-ia ou -iu | ||
-ii | ||
-ia | ||
-iamu | ||
-iate | ||
-ianu |
N.B.: pà i verbi chì a so tarminazione à l'infinitivu hè -isce, e forme -scia, è -ia sò in cuncurrenza : si sintarà à quandu "impidiscia", à quandu "impidia".
a) Quì i verbi irrigulari sò "esse", "vulè" è "dì". L'irrigularità pruvene da u radicale è micca da e tarminazione.
b) Fora di sti verbi quì, u futuru si forma senza primura di u gruppu, caccendu l'ultima lettara di l'infinitivu, è aghjustendu :
-araghju | ||
-arè | ||
-arà | ||
-aremu | ||
-arete | ||
-aranu |
a) I verbi irrigulari à u cundiziunale sò i listessi cà à u futuru indicativu, è quì dinò l'irrigularità pruvene da i radicali è micca da e tarminazione. I verbi irrigulari sò "esse", "dì" è "vulè".
b) fora di sti verbi, si forma u cundiziunale dispett'à u gruppu di u verbu, caccenduli a so lettara finale è rimpiazzendula da :
-ia ou -iu | ||
-isti | ||
-ia | ||
-iamu | ||
-iste | ||
-ianu |
a) Prima ci hè una mansa di verbi irrigulari :
b) I verbi di u prima gruppu si spartenu in duie catigurie :
i) ùn ci hè micca infissu -G-. Tandu e tarminazione sò :
-i | ||
-i | ||
-i | ||
-imu | ||
-ite | ||
-inu |
ii) ci hè un infissu -G-. Tandu e tarminazione ponu esse listesse, ma u più si trova :
-a o -i | ||
-a o -i | ||
-a o -i | ||
-amu o -imu | ||
-ate o -ite | ||
-anu o - inu |
c) Di a listessa manera i verbi di i sicondu gruppu sò divisi in duie catigurie, ma sta volta, e tarminazione cambianu par forza.
i) s'ellu ùn ci hè micca infissu -G-, tandu allora e tarminazione sò :
-i | ||
-i | ||
-i | ||
-imu | ||
-ite | ||
-inu |
ii) s'ellu ci hè un infissu -G-, allora tandu e tarminazione sò :
-a o -i | ||
-a o -i | ||
-a o -i | ||
-amu o -imu | ||
-ate o -ite | ||
-anu o - inu |
d) I verbi di u terzu gruppu piglianu sempre e tarminazione chì suvetanu :
-a | ||
-a | ||
-a | ||
-amu | ||
-ate | ||
-anu |
a) I verbi irrigulari sò questi :
b) I verbi di u prima gruppu anu cum'è tarminazione (dopu cacciatu l'ultima lettara) :
-assi o -essi | ||
-assi o -essi | ||
-assi o -essi | ||
-assimu o -essimu | ||
-assite o -essite | ||
-assinu o -essinu |
c) I verbi di u sicondu gruppu piglianu e tarminazione siguente, dopu cacciatu l'ultima lettara :
-issi | ||
-issi | ||
-issi | ||
-issimu | ||
-issite | ||
-issinu |
d) I verbi di u terzu gruppu funzionanu di a listessa manera cà quelli di u sicondu gruppu, ci hè à dì ch'ellu li si caccia l'ultima lettara è chì dopu li s'aghjusta e tarminazione siguente :
-issi | ||
-issi | ||
-issi | ||
-issimu | ||
-issite | ||
-issinu |
NB : Pà i verbi in -ISCE, si pò truvà ogni tantu a forma "cunvinziunale" : "capissi, capissi, capissi, capissimu, capissite, capissinu", ...
L'impirativu ùn pò di sicuru viaghjà cù tutti i verbi.
a) Ci sò verbi irrigulari riguardu à l'impirativu :
-i) Quelli chì facenu l'impirativu cù e forme currispundente di u sughjuntivu prisente :
-ii) Quelli irrigulari à casu :
b) i verbi rigulari viaghjanu di a listessa manera sia chì sia u gruppu di u verbu.
L'idea di u so funziunamentu hè questa :
-i) à a forma affirmativa, sò simplicemente e forme currispundente di u prisente indicativu
-ii) à a forma nigativa, nulla cambia for' di a siconda parsona singulare chì si face cù l'infinitivu